TARA OASULUI COLT DE RAI, HUTA PERLA COROANEI



-spaţiu etno-folcloric-Stefan Haiduc:spune despre Oas:Ţara Oaşului este una dintre cele mai originale si mai pitoreşti zona etno-folclorice din România. Originalitatea acestei VETRE îngrijire milenare "un pastrat ca intr-o insula de Etnic arhaism Urmele UNEI vieti sociale până ramasa de curand in lumea începuturilor" (Gheorghe Focsa, Ţara Oaşului Bucureşti, Muzeul Satului, 1975) un fascinat pe o mulţime de Cercetători. De aceea, a beneficiat de atentia şi preocuparea - uneori, statornică - o unora dintre cei mai mari Cercetători Români, din cele mai diferite domenii: - Etnografie: Gheorghe Focsa; Tancred Banateanu, folclor literar: Ion Muşlea si Vasile Scurtu; folclor muzical: CI Brăiloiu; Lingvistică: E. Barbul şi IA Candrea; Geografie: Ion Velcea. De asemenea, Trebuie menţionate şi diferitele studii ale únor autori locali: Ioniţă G. Andron, Ion Chioreanu-Oaş, Iacob Dance, Ion Grigorut, Gheorghe Haiduc, Ion Halmi-Negreşteanu, Ioan Nistor, Aloisie L. Tăutu, Vasile Savinescu, Ion Someşan , Ovidiu Suciu.De forma circulara, ca o uriaşă Caldare, această vatra etnoculturală ocupa Depresiunea intramontană cu aqcelaşi nume situată la extremitatea Nord-Vestica a României. Ca o cetate naturala, ce adăposteşte o unitate geografică ca un intins platou, Ţara Oaşului este inconjurata de mai multe ramuri ale Carpaţilor Nordici - Munţii Păduroşi, Oas, Gutai, Tibles si AI Rodnei, iar până nu demult si de nesfârşitul CODRU românesc. Pe de alta parte, dealuri domoale, brăzdate de vai si ape cu Nume de fata - Talna, Valea Albă, Lechincioara - Binecuvantat ţinut, Ferit de cataclisme şi vrăjmăşii stihiilor ALE, cu câteva porţi suspendate între dealuri, altele deschise de râurile Tur şi Talna , Precum şi cele naturale dinspre Câmpia Someşului, au permis o Circulatie relativ lesnicioasă spre zonele înconjurătoare: Ţara Maramureşului, Baia Mare, Satu Mare, Ugocea, peste hotare sau cu zona Debretin si cu Ucraina Transcarpatica.Asupra întinderii spatiale, Parerile sunt impartite, Atât între localnici, cât şi între Cercetători. Unii susţin CĂ tot Oaşului îi aparţin şi cele câteva Sate Româneşti din plasa Ugocea: Gherţa Mare, Gherţa Mică, Turţ, Batarci, Comlăuşa, Tarna Mare, Valea Seacă, aflate sub Administraţia Maramureşului istoric sute de ani. Alţii Stiu ca Ţinutul Oaşului se opreste la Călineşti şi Cămârzana, cuprinzând cele 16 Sate din fosta plasă Oaş, dar sa dat acelaşi nume generice şi celorlalte Sate româneşti alipite din comitatul Ugocea. "Acestia impreuna cu, oşenii constituie o extremitate un DOMENIULUI în îngrijirea se vorbeste limba românească. E probabil ca pe vremuri Legat Grup acest epoca de acela al Românilor din Beregh, Pierduţi de mult pentru noi. Limba aceasta de pământ românesc, din Nordul Ţării noastre, ca este cuprinsă într-ONU, cleste De doua popoare străine: rutenii, la nord, si ungurii, în partea de sud-vest. Astăzi nu mai poate fi vorba de o periclitare o elementului românesc "(Ion Muşlea, Cercetări folclorice în Ţara Oaşului, Reeditare în care: zonale Cercetări etnologice, Editura Fundaţiei pentru Studii europeana, Cluj-Napoca, 2004). Si mai categoric, argumentând pe principii ştiinţifice, Marin Ilieş Trateaza zona de cele Două din punct de vedere unitar: "Elementele comune păstrate de-a lungul timpului întăresc şi mai mult ideea CĂ Ţara Oaşului, ca regiune geografică, să includă şi partea sudică a fostului Comitat Ugocea, fapt demonstrat în capitolele studiului de fata. Limita dintre cele Două comitate grijă de altfel DIVIZA şi Ţara Oaşului, nu se verifica pe nici o reprezentare grafică cu informaţii recente sau mai vechi. Prin analiza unui mare număr de elemente de factura diferita, corelate spaţiale, rezulta faptul CĂ Ţara Oaşului, ca regiune de tip "ţară", să includă obligatoriu şi comunele menţionate mai sus "(Marin Ilies, Ţara Oaşului. Studiu de Geografie regionala. Presa Universitară Clujeană, 2006, p. 21). Din punct de vedere administrativ, doua cele comitate au functionat separat aproape 800 de ani, timp de îngrijire nu o putut şterge Unitatea de conştiinţă şi Spirituala: Ţara Oaşului inclusa Comitatului Sătmar, cu reşedinţa la Satu Mare (Zathmar), iar Ugocea inclusa comitatului Ugocea, cu reşedinţa la Seleuşul Mare (in prezent Vinogradovo, oras in Ucraina). Majoritatea locuitorilor din fosta Ugocea Românească se considera oşeni, conştienţi de trăsăturile comune de îngrijire Dau Unitatea organica un regiunii geografice: Portul, graiul, obiceiurile, Organizarea familiei şi o gospodăriei, arhitectura rurală, mentalităţi.Munţii Oaşului au Două Piscuri mai domoale: Vârful Pietroasa (1201 m) şi Heghişa (1012 m). Depresiunea este inconjurata de un şir de dealuri de forma conica, de îngrijire se Micsoreaza pe masura ce înaintăm spre centrul "Ţării", singura localitate de Şes Tur fiind Satul, Negreştiului alipit. Pe la 1800, Szirmay Antal, îngrijire cel Mare a scris prima monografie o ţinutului, cu nota că "daca Roma e aşezată numai pe Şapte Coline, Negreştii - Cea mai mare localitate o ţinutului - e pe şaptezeci şi şapte, desi sunt numai 300 de case" . Cercetatorii au descoperit VETRE, Aşezări omeneşti şi unelte de îngrijire atestă CĂ Ţara Oaşului un fost ONU teritoriu populat necontenit încă din Paleolitic, aparţinând civilizatiei Starcevo-Criş, veche de 8000 de ani. Astfel, în zona Oaşului, Au fost descoperite VETRE în îngrijirea s-au pastrat Seminte de cereale din urmă cu 8.000 de ani, o dovada un primelor forme ale vieţii sedentară, leagan al civilizatiei europene, Contemporane cu Civilizatia de la Hamagia. Nu departe de Bixad, Sub Cetatea dacică de la Belavar, pomenită de Vasile Pârvan în monumentala lucrare "Getica", s-au descoperit VETRE de Cenuşă din Preistorie. Teritoriul Oaşului nu o facut parte din Provincia Dacia romană, locuitorii păstrându-şi Statutul de triburi Libere, desi explorările Miniere romane s-au extins pana in apropiere. "Epoca bronzului este si ea bine reprezentată, TRACO Precum şi mileniul-daco-getice, inclusiv contactul cu Civilizatia celtică. Ulterior, o cetate naturala un Dacilor Ţinutul un devenit liberi, loc de refugiu, dar si de contact cu cei din Dacia romană. Urmele acestor secole sunt prezente în diferite puncte ale Ţării Oaşului pana in secolul al XIII-lea Când o serie de Aşezări sunt consemnate în documente ca «valachales possesiones», inclusiv cu voievozii sau «primaşii» lor. Ar fi de subliniat CĂ Ţara Oaşului na fost, cum s-ar crede, descoperire. Prin «Drumul Sarii», «devenit drumul Ţării», o avut Deschideri spre Slatina, si celelalte ocne din Maramuresul Mare, spre Seini şi Satu Mare, spre Visc şi Seleuş. / / Documentele vremurilor trecute Nu sunt copleşitoare, eo Dar Ţara Oaşului realitate. Tare Piatra, un dăinuit fără sa se sfărâme. A fost o entitate vizibila, o «terra» sau «Romanie» după Definiţia lui Nicolae Iorga, egala cu Vecinii, desfăşurată pe un teritoriu mai lasă vasta decat sa se creadă Cele aproximativ treizeci de Aşezări mai vechi sau mai noi numite oşeneşti. "( Ioan Nistor, La granita cu Steaua Polara. O Schiţă sentimentală o Ţării Oaşului, în care: Iancu, Ştefan - Ţara Oaşului, album fotografic, Prefaţă de Ioan Nistor, Satu Mare, 2006, p. 4) Vechile Letopiseţe atestă Existenţa acestei "Ţări" (Simeon Dascălul, English version după Cronica lui Grigore Ureche). În acest context istoric şi geografic, Oaşul este una dintre primele formaţiuni prefeudale româneşti intrată în conştiinţă istoriografiei româneşti, cu toate ca este cea mai mica "Tara" din Ardeal. ( "Districtus seu contrata AVAS", sec. Al XIII-lea). Elementul esenţial de îngrijire Contribuie la delimitarea UNEI "Ţări" este Relieful, La un complex de îngrijire Contribuie Factori. Ţara Oaşului sa constituit În perioada de înfiinţare un comitatelor (sec. XIII-XIV d. Hr.) Depresiunea în îngrijirea îi poartă Numele, ROL Relieful Avand mai importante decat componenta umană. Intreaga depresiune constituie ONU platou de îngrijire se suprapune peste cursul superior al râului Tur. În relatie cu unităţile mari de relief, Ţara Oaşului reprezinta ONU privind utilizarea terenurilor ce corespunde nivelului de contact dintre Lantul Munţilor Carpaţi şi Câmpia de Vest. Istoriceşte, la inceputul formării de vânzare, o constituit o zonă de tampon între tendinţele expansioniste ale ungurilor şi Ţara Maramureşului, de îngrijire Să-şi dorea independenţa prelungească. "Pentru Unele entităţi teritoriale denumirea de" Tara "SA perpetuat din Generatie în Generatie, iar Unitatea geografică respectivă Este o construcţie mentală. Aceste teritorii au o identitate bine marcată, percepută de conştiinţă colectivă, iar oamenii au trăsături comune. Particularitatea lor consta dintr-un cadru recunoscut de locuitori sau de vecini. Similitudini Numeroase Privind tradiţiile, obiceiurile, porturile populare etc între Ţări situa în Nordul României se explica printr-o continuă emigrare un elementului românesc din Ţara Maramureşului spre spaţiile învecinate, mai ales Începând cu secolul al XVIIlea ". (Mrin Ilies, Op. Cit., P. 19).Asupra originii numelui Ţării Oaşului au existat divergente între diferiţi Cercetători, istorici sau lingvişti. Astfel, Weigand neamţul, autorul uneia dintre primele monografii ale judeţului Szatmar (Leipzig, 1899) un Sustinut ideea CĂ Numele ar veni de un Voievod la nivel local, pe nume Oaş - sau Vasile Hoşan. Nicolae Iorga credea că "Havasalföld" / "Ţinutul de munte" Ungureste in, sa transformat de mult în româneasca Ţară o Oaşului.Ion Muşlea un considerat CĂ Numele românesc al ţinutului deriva dintr-ONU cuvânt unguresc, "AVAS", de îngrijire înseamnă: "1. Pădure cu Arbori mari si bătrâni; 2. Pădure cu Ghinda; 3. prohibita Silva. "" Oşenii bătrâni ştiu cu totii ca nu mai departe decat acum 30-40 de ani Ţinutul lor era acoperit de paduri seculare ". Szirmay arată Antal (1808-1810) era Pădurea CĂ Tuba comună aproape tuturor satelor din Ţara Oaşului, Ceea ce înseamnă CĂ avea o intindere uriaşă. Tot el spunea ca in padurile Negreştiului se gasesc atat de arţari Groşi, ca "Românii, tăindu-i, ISI fac din câte-o singura bucata Usi si mese." Aceste paduri seculare Vor fi dat Numele unguresc al ţinutului, Care din, probabil , un derivat cel românesc. Dar Oaş Numele / Oasa se întâlneşte şi în alte toponimice Româneşti, cu sens de răritură in padure. În urma cercetărilor proprii, am facut o descoperire de-a istorică "Dreptul, îngrijire împinge la prima referire la o localitate din Ţara Oaşului cu 110 ani mai Înainte de date acreditată decat pana in prezent DE CĂTRE specialiştii în domeniu: Tur Satul, azi localitate aparţinătoare de Negreşti -Oaş, este pomenit într-un act de donatie ONU dat de Regele Geza al II-lea (1141-1161). Satul Tur (scris Thura, inainte de a fi maghiarizate denumirile localităţilor), îngrijire aparţine de "Mănăstirea slăvitei născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară Maria, de îngrijire pe o întemeiat-o comitele Kulchey (probabil strămoşul unui Culcean, câteva familii din Vama) Răul lângă Someş, ... Tur, de hotar al căror prim se îndreaptă cu Bechy prin Râul ... Sebespatak la Izvorul lui Ered si ... Dealul ... de acolo pe langa Talnok, (Talna - afluent al râului Tur), de acolo la Filesd "Tur cu ... Satul este pomenit douăsprezece gospodării de lucrători şi unsprezece caz cu VII; de asemenea, "în prediul Tur sunt doi Padurari, ale căror nume sunt acestea ... şi alţii grijă ce fac li se porunceşte Si o Moara cu ONU, cu morar Numele Eleus" (probabil strămoşul lui Leuşcă , câteva familii din satul Racşa). Descoperirea, fiind foarte importanta, Trebuie verificată cu Toată competenţă şi seriozitatea, impreuna cu specialisti din domeniu (Documente Privind istoria României. Veacul XI, XII şi XIII-lea. C. Transilvania. Vol.. I (1075-1250). Editura Academiei Republicii Populare Române , 1951, doc. 10, p. 5-6; 13, p. 7-8)..O teorie greu de acceptat - îngrijirea cercetată Trebuie - este susţinută numai de Alexandru Filipaşcu: "Cu nimicirea ultimelor triburi Avare (802 -814) se inaugurează o epoca de prosperitate si pace până după încreştinarea ungurilor şi Consolidarea lor Statului; epoca de îngrijire maramureşenii au profitat pentru a-şi desăvârşi Organizaţia lor politică şi militară. În Toată Epoca de năvăliri Maramuresul primit o continua primeniri, în urma aşezării aici un elementelor alungate de năvălitori de la sud si de vest la. O parte însemnată din ausonii de Limba latină - de îngrijire pe Priscus retorul, ambasadorul imparatului Teodosiu, îi gasi Număr locuind Mare în jurul lui Attila în Capitalei -, s-au stabilit în regiunea deluroasă o Ugocei, unde au Infiintat 28 Sate, de îngrijire formează Ţara Oaşului de azi, locuită numai de oşeni sau ausoni. Un Grup de ausoni sa stabilit pe valea Cosăului, unde un format de îngrijire a ONU cnezat în 1381 încă purta Numele de "Kenesiatum possessionis nostrae Olachalis Ozon vocatae" (Alexandru Filipaşcu, Istoria Maramureşului, Baia Mare , Editura Gutinul, 1997, p. 28).Prima atestare documentară acreditată pana in prezent o gasim intr-o menţiune din 17 noiembrie 1270 (şi singura din secolul al XIII-lea), Regele Când Ştefan confirma unui nobil cinci moşii din Ţara Oaşului (Istoria Romîniei, Editura Academiei, Bucureşti, 1960, vol.. I, p. 321-325; Documente Romîniei Privind istoria. C. Transilvania, Bucureşti, 1962, al XIII-lea veac, vol.. II, p. 132, 129-130; Ştefan Pascu, Voievodatul Transilvaniei, Bucureşti, Editura Dacia, Cluj-Napoca , 1972, vol.. I, p. 97, 213) ca arată "prin scrisoarea regelui Ştefan, moşiile: Livada, Oraşu Nou, Vama, Prilog şi Oaş, de îngrijire Au fost ale lui Benedict al odinioară, numit Ur, Mort, fără moştenitori, Au fost data pentru totdeauna de Acel Rege Ştefan sus-zisului Nicolae, fiul lui Mauriciu [Primul Maramureşului Voievod Al], pentru credincioase Serviciile de vânzare "(Ion Velcea, Ţara Oaşului. Studii de Geografie Fizică şi economică, EA, 1964).Tot în 1270 se amintesc comunele Prilog şi Vama în registrele familiei Varad: "Amandoua sunt menţionate ca facand parte din posesiunile familiei Norocz, pe familie Timpul Când aceasta, pe la 1270, primeşte de la Rege posesiunile mai sus amintite ale familiei Kaplany, ajunsă în dizgraţie. "Spre Sfârşitul secolului al XIII-lea se fac Menţiuni despre satele Călineşti şi Boinesti. "... Pentru cel din urmă Dandu-se chiar si nume de familie româneşti de iobagi, ca Dragoş." Documentele din secolul al XIV-lea pomenesc alte localităţi: Bixad, Cămârzana, Certeze, Lechinţa, Negreşti, Racşa, Târşolţ, Trip, Precum şi Unele referiri la Populaţie, de îngrijire este in continuă Creştere: "Românii din Părţile Medieşului şi Oaşului sunt amintiţi din nou prin veacul al XIV-lea, dar de această date în număr aşa de mare CĂ sunt in stare Să puna stăpânire pe Castrul Medieş şi satele din Împrejurimi (Aloisie Tăutu, Vechimea românilor din Ţara Oaşului. Cinci documente papale, în rev. "Buna Vestire ", nr. 4 / 1966 şi 1-2/1967, Roma, 1975). Cele XI cinci scrisori papale emise de Papa Grigore-lea sunt comentate ştiinţific de Francisc Pall (Francisc Pall, Românii din sătmărene Părţile (Ţinutul Medieş) in lumina únor documente din 1377, în "Anuarul Institutului de istorie din Cluj", XII, 1969 ). Numai partea de sud-est un Ţării Oaşului făcea parte din Domeniul Castrului de Medieş: "satele Vama, Pârlog, Cămârzana, Bicsad, Tur, Negreşti şi altele." (Tăutu, A. - Op. Cit.) Partea de Nord un Oaşului, fosta componenta un comitatului Ugocea, făcea parte din Domeniul Castrului de Nyalab, cetate situata in Tisei Culoarul: În secolul al XVI-lea Ţinutul de la sud de Tisa, cu Sate Româneşti, numit "epoca de Olahsag", iar cel de la nord de rau, cu sătura ruteneşti "Oroszag" (Vasile Scurtu, op. cit., V. 1940). Continuitatea şi Unitatea etnoculturală un acestui Grup de Aşezări, autonomiile obşteşti păstrate multă vreme în Evul Mediu, s-au întemeiat pe dăinuirea voievodatului Oaşului. De altfel secolele XIV-XVIII se caracterizează prin Existenţa mai multor documente de îngrijire istorice vorbesc de o Populaţie numeroasă un Ţării Oaşului, Exclusiv Romaneasca - pana in sec. XVIII. În secolul al XVIII-lea făcea parte din întinsa Ţară o Maramureşului.Diplomele maramureşene din secolele al XIV-lea şi al XV-lea menţionează Ţara Oaşului în Legătură cu Drumul Sarii pornea de îngrijire de la Ocnele de sare din Giuleşti-Maramureş, prin Negresti Oas, de-a lungul arterei comerciale ce lega Părţile de nord ale Moldovei cu Maramuresul şi ţinuturile sătmărene (Ştefan Pascu, op. cit. p. 34, 52, 97). Aceeasi gasim o informaţie Si la Alexandru Filipaşcu: "prin intermediul Southa", adică Drumul Sării, CE Ducea de la Giuleşti spre Ţara Oaşului "(Alexandru Filipaşcu, Istoria Maramureşului, p. 26). Tot din aflam Diplomele maramureşene CĂ Ţara Oaşului o aparţinut mai întâi voievodatului Maramureş. Încă de la Sfârşitul secolului al XIV-lea Ţinutul Maramureşului, deci şi Ţara Oaşului, era condus de Români. Absoluţi Stăpâni ai ţinutului erau Balc şi Drag. În Diploma din 2 noiembrie 1378, se întăreşte Autoritatea Cetăţii Nyalab asupra únor Sate din Ugocea. Cetatea Nyalab se afla dincolo de marginea apuseana o Maramureşului, în apropierea cursului Tisei, în comitatul fostul Al Ugocei. De / buc ţineau şi satele româneşti din Nordul Ţării Oaşului. Alte peste douăzeci de Sate Româneşti din partea centrală şi de sud o Ţării Oaşului ţineau de Domeniul Cetăţii de la Medieşul Aurit. În numeroase documente din secolul al XIV-lea Este vorba si de Aceste Sate, cu Numele lor pomenite. Acte redactate papale în anul precedent (1377) pomenesc despre Cetatea Medieşul Aurit ca aparţinând vaduvei comitelui Simion Pok, în stăpânirea căruia o ajuns "din mâna românilor şi o schismaticilor (ortodocşilor), impreuna cu toate satele de vânzare grijă atunci erau schismatice".Mai usor accesibil dinspre Câmpie decat Maramuresul, Oaşul Si-a pierdut de timpuriu autonomia şi Organizarea politico-teritorială românească de tipul voievodatului şi cnezatului. Satele româneşti din Oaş şi-au pastrat insa fiinţa şi tradiţiile culturale: "Tuturor credincioşilor întru Hristos, celor atat de faţă cât şi celor Viitori grijă vor vedea Aceste randuri, conventul Mănăstirii din Cluj mântuire întru mântuitorul tuturor ... am trimis pe omul nostru în duminica de dinainte de Sărbătoarea Sfântului Mihail la Cetatea Nyalab Si la îngrijire moşiile Tin de aceasta cetate, şi anume la satele ... Unguresti, Precum si la satele româneşti Criva, Cernat, Comlăuş, Dealul Frumos, Turţ şi Batarci, introducând lor în stăpânirea, dupa Porunca măritului Rege Ludovic, PE magiştrii Drag, Comite Maramureţului Al, Si Ioan Românul, FII AI Sas Voievod răposatului ... dat in a treia zi după Sărbătoarea Sfântului Dumitru martirul, in anul o mie şi trei sute şi şaptezeci şi opt. (Ion Bogdan, Mihai Olos, Nicoară Timiş, Calendarul Maramureşului ", Baia Mare, 1978, p. 35).În Diploma din 13 august 1391, se întăreşte privilegiul patriarhului de creare de un UNEI structuri eclesiastice menite Să dubleze Constantinopol, pe plan spiritual, politico-administrativă Autoritatea teritorială o urmaşilor lui Dragos, "descălecătorul" Moldovei. La Peri exista la 1300 Cea mai veche Mănăstire Ortodoxă din Ardeal, ridicată în secolul al XIV-lea la sunat episcopale - dar si puternic centru cultural românesc - de îngrijire Îşi Manifesta Autoritatea şi asupra Oaşului şi Ugocei: "Antonie, din mila lui Dumnezeu Patriarh al Constantinopolului , al noii Roma si al întregii lumi. A venit la noi Drag Magistrul în Numele sau si al Fratelui sau arhontele Baliţă Voievod, spunându-ne CĂ EI AU de la înaintaşii lor din Maramureş o Mănăstire cu Hramul Sfântului Mihail si ne-au cerut ca sa luăm această Mănăstire în Paza si randuiala scaunului nostru patriarhicesc ... grijă IAR stareţul PE EI Îl vor pune în această Mănăstire Să AIBA binecuvântarea Noastră si sa poată Sfinti toate Bisericile de îngrijire sunt in dependenta numitei manastiri ... iar noi am îngăduit aceasta şi i-am dat in grija toate treburile duhovniceşti din numita Mănăstire şi din ţinuturile de îngrijire depind de ea şi de îngrijire sunt: Maramuresul, Sălajul, Oaşul, Ugocea, Beregul, Ciceul, Unguraşul şi Bistra ... Şi toate in, acest stareţ cu Numele Pahomie, sa AIBA deplină autoritate, sa judece si sa rânduiască pe preoti ... IAR acestea au fost scrise într-un treisprezecea zi o lunii august, anul de îngrijire în S-au întocmit acestea fiind Şase mii şi sute nouăzeci şi opt şi nouă (de la Facerea lumii). (Calendarul Maramureşului ", Baia Mare, 1978, p. 36) Tot din secolul al XIV-lea este clar atestată Structura ocupaţională agricolă şi Pastorala, Caracterul de masă al acestor ocupaţii, întrucât oşenii achitau agrarius Atât terragium recensământ (îndrăzneşti de produse agricole), cât şi ovium quinquagesima (îndrăznesc oi in). Forestiere prin defrişările, oşenii şi-au asigurat nu numai Lemnul pentru construcţii şi unelte, dar, mai cu seamă, şi-au extins terenurile arabile, de Fânaţe şi păşune. Pentru Semnificaţia lor etnologică, remarcăm Dezvoltarea din Vechime o culturilor agricole specializate (Viticultura, pomărit), Care Au contribuit la stabilitatea populaţiei, toponimele Precum şi: Oaş (Mare Pădure, Oasa, In Muntii Sebesului), Prilog-Vii, pasunea Mare. Strans legat de agricultură şi subordonat etapelor EI calendaristice, păstoritul oşenesc un cunoscut numai Tipurile sedentar, locale si de pendulare simplă. Păstoritul - de care se leagă câteva obiceiuri locale: de o dărui oi noului Născut, mirilor la nuntă şi participantilor la inmormantare - a un moment generat şi de important ritual şi O mare sarbatoare obsteasca - Sambra Oilor - La Plecarea păcurarilor cu turmele pentru vărat, adică în preajma datei Când urmeaza Să AIBA loc închiderea ţarinilor de bucate si de Fâneţe. Daca sunt şi mărturiile istorice putine, uneori, contradictorii, etno-folclorice Studiile sunt unanime în aprecierea originalităţii acestui străvechi ţinut, exprimându-se În acest sens Cercetători de PRESTIGIU: Gheorghe Focsa, IA Candrea, Tancred Banateanu, Dumitru Pop ş.a. Astfel, etnograf strălucitul Gheorghe Focsa, cercetătorul cel mai avizat, descrie acest ţinut, "Golful cel mai Nordic Al populaţiei româneşti, ... din« Ţara Oaşului », Atât regiune pitoreasca CA infatisare geografică cât şi ca Viaţa românească sociala, cu trăsături de îngrijire arată o ca pe una din cele mai originale «Ţări» răspândite pe întreg teritoriu al României. Pe langa Unitatea geografică precis conturată, ca o insula întinsă între înălţimile de îngrijire împădurite o străjuiesc De jur imprejur, «Ţara Oaşului» îngrijire cuprinde aspecte naturale au influenţat structura vieţii economice un întregii regiuni şi au menţinut trăsături etnice deosebite, cu Tipuri omeneşti de îngrijire se îmbrăca în acelaşi mod si cu Manifestări psihice şi sociale asemănătoare de ONU, la sat la altul. "(Gheorghe Focsa, Ţara Oaşului. Studiu etnografic. Cultură materială", vol. II, 1975, Prefata).IA Candrea (1906) realizeaza o prezentare sintetica şi sincretică: Posiţiunea geografică. Satele; Tipul; Portul; Firea; Ocupaţiunea - scoţând în conservator evidenta Caracterul şi original al locuitorilor, "isolaţi aproape complet de locuitorii din alte regiuni, nu pare deloc surprinzator CĂ Oşenii, astăzi în număr de vreo 20.000 de suflete, sa fi pastrat multe particularităţi arhaice în graiul lor. "(IA Candrea, Graiul din Ţara Oaşului, Analele arhivei de folclor, 1906). Aşadar, originalitatea zonei folclorice o Ţării Oaşului se explica si prin izolarea geografică sa - ţinut în formă de Caldare, străjuit de Munţii Oaşului, aşezat în arc de cerc aproape închis -, de servicii medicale un determinat o evoluţie în tipare proprii şi, mai ales, un împiedicat pătrunderea únor elemente străine din exterior. De aici, ineditul structurilor şi profund româneasca autentiticitate un vieţii spirituale vânzare. Tancred Banateanu scoate în evidenta această specificitate şi originalitate un Oaşului În cadrul culturii populare si al Naţionale spiritualităţii: "etnografice zona Printre multele ale României, un loc cu totul remarcabil Îl ocupa Tara Oasului, una dintre cele mai caracteristice, interesante şi valoroase în Toate Domeniile vânzare de manifestare. Oaşul se dezvoltă, ca zonă etnografică, cu conditiile unui teritoriu bine delimitat, de Factori clar conturaţi într-ONU geomorfologic cadru - Vatra a istoriei - de îngrijire Constituirea înlesneşte zonei. El a aşezămintelor umane Crearea favorizat, practicarea únor ocupaţii de bază necesare oferind materiile prime. Existenţa UNEI Reţele hidrografice şi o únor granit naturale - Apărare iniţială spre -, au favorizat, de asemenea, Constituirea únor nuclee umane, socio-culturale.
În acest cadru functioneaza pe criteriile de îngrijire le considerăm definitorii pentru Determinarea şi delimitarea zonei etnografice o Oaşului, componenta specifica şi originală o unităţii culturii populare româneşti.
a) O Populaţie autohtona STABILA, continua, cu atestări din Paleolitic.
b) O Evoluţie istorică ", economică proprie, cu o Creştere internă de inculturaţie.
c) Un grai propriu, cu caractere specifice fonetice, lexicale şi morfologice si cu sensibile şi originale figuri stilistice.
d) Caractere definitorii etnografice, în esenţiale capitolele (Aşezări, arhitectură, ocupaţii: Creşterea viTelor, cultivarea fructelor, meşteşuguri etc)
e) conştiinţă oamenilor CĂ formează o entitate, o structurã cultural-etnografică unitară şi diferenţiată, conştiinţă etnică, Psyché Acel, îngrijirea merge până la naiva dar atat de categorica şi afirmaţie impresionanta: «De m-sau cu tine Secară / Oşenia-i o ţară mea / De m-sau Ţine ovăz cu / Oşenia nu o las »
f) Unitatea solidară, sub aspect comportamental, Etic, un indivizilor formand colectivitatea umană un zonei.
g) Îndeosebi concretizări ale creaţiei artistice populare (plastice, muzicale, coregrafice) foarte individualizate, proprii, un stil specific si obiceiuri specifice practica.
În ceea ce priveste ultimul criteriu, acela al creaţiei artistice populare, vom preciza ca arta populară constituie elementul definitoriu al ONU zonei, Căci, pe langa reflectarea modului de Viata si un relatiilor sociale, ea reflectă psihicul grupului respectiv Etnic, Caracterul psihic al UNEI etnii îngrijire se materializează îndeosebi în producţiile de Artă populară. Şi sub acest aspect, Ţara Oaşului se constituie în una din cele mai originale, bogate, valoroase şi etnografice specifice zonei, insa integreze perfect in cultura populară românească. "(Tancred Banateanu, Specificitatea şi originalitatea Oaşului În cadrul culturii populare si al spiritualităţii Naţionale ( I), în "Cronica sătmăreană", 6 septembrie 1984, p. 3).Oaşul Îşi sunt istoria sa, scrisa în străvechi Obiceiuri şi Datini, în satele strânse ca niste pumni viguroşi Obcine PE, în sclipirea tăioasă şi subtilă o ţâpuriturilor, în năvalnicul "gioc", de îngrijire în cămăşile în SI-AU oşencele Brodat cu gingasie sufletul, în Focul pălincii tare al. Pământul se metamorfozează de sub migraţia turmelor de oi; Lemnul se supune docil, modelându-se în obiect utilitar şi ornamentale; contorsionându-se, lutul se converteşte in forma blidului.
Simpla rostire un numelui Ţării Oaşului rememorează istoria locului, o peisajului frământat. Nu mi-l pot imagina ca Acel Fabulos Oaş şi exotice, cu forme ALE UNEI Vieti stranii, de îngrijire Să Tulbure sau Să înfierbânteze imaginatia. Nu pot scapa de imaginea gravată In memoria afectivă: barbatii peregrinând sute de kilometri in cautare de lucru, intr-o existenţă dramatică înhămându-se la muncile cele mai grele, mai ales la tăiat şi defrişat paduri, iar noile generaţii, pruncii şi pruncele, Destin prefigurând acelaşi dramatice, Deoarece arareori aveau Posibilitatea Să invete mai mult decat tabla înmulţirii. În acest tablou sociale, perpetuat pana in trecutul apropiat, idilic deloc, Sarbatorile anului erau singurele prilejuri de exteriorizare o sensibilităţii. Exista atunci Acel arhaism de îngrijire PE Azi l-am negat printr-Flux ONU impresionant al generaţiilor."În Ţara Oaşului rădăcinile geto-dacice ale fiinţei Naţionale Nu Trebuie căutate săpând în adâncime, pogorând în straturile moarte ale arheologiei, pentru motivul CĂ Sfintele Vestigii ale descendenţei noastre Se află la suprafata, la indemana oricui, prezente în Structurile oşeneşti, rostire in, în port, în virtute, în stilul de viaţă cotidian, în modul cum concepe oşanul de azi ideea de timp, de istorie, spirit în aprigul PE justiţiar bazat omenie şi muncă paşnică. Conservatorism Asa-zisul «» oşenesc este conştiinţă de neatârnare o Ţării Oaşului, Cuib de vulturi aflat la Liziera Ţării, la fruntariile ei de pavăză şi Integritate teritorială. "(Simion Pop, Prefaţă la: Ioniţă G. Andron: Ţara Oaşului, album foto , Ed.. Dacia, 1977).Ţara Oaşului nu e numai o expresie geografică, Numele uneia dintre cele mai pitoreşti, mai originale si mai atragatoare regiuni din tara, dăruit cu un peisaj de o frumuseţe cuceritoare. E un spaţiu cu totul speciale, altul decat cel de îngrijire se privirilor aşterne, Dincolo de întinderile de avion sau colinare. Poti sa spui Numele satelor, sau al dealurilor văilor Al, din Nevoia firească de a te Ancora in realitate, de ao percepe cu toate simţurile. Dar tot rămâne ceva nenumit, un duh al locului, de îngrijire scapa simţurilor, oricât de ascuţite şi de viţă de vie de îngrijire Să ramas Spaţiul umple, de undeva de dincolo de timpul de îngrijire ne fiinţa poartă. Un spaţiu transfigurat, perceptibil doar cu inima, unde dăinuie, mocneşte sau pulsează o taina de dincolo de foc, istorice transgresând erele. Parca simţi Clocotul Genezei, Materia când se aduna, sub atracţia UNEI forte universale, ordonându-se, armonizându-se, adevarată zămislind viaţă. Cugetul şi sufletul se primenesc în Haina de sarbatoare.Ţara Oaşului e simbol al ONU, o chintesenţă, îngrijire semn al ONU sub se ascunde sufletul românesc in forma lui cea mai curata, simpla, nealterată de adaosuri şi contaminări. Totul e proaspăt şi limpede, ca apa ce ţâşneşte din munţii albastri ce străjuiesc veşnicia, râuri ce capătă alint de fata: Talna, Lechincioara, Valea Albă, pe lângă adunate Matca tutelară: Tur. Izvoare ce luminează Templul de verdeata al codrilor seculari.Cum treci de Coama domoală o dealului şi pătrunzi în Caldarea naturala de îngrijire hotarul delimitează, atmosfera devine senină şi protectoare, de echilibru şi armonie desăvârşită, de îngrijire îmbie şi a reduce lucrurile la Esente, multimilenare pavăza sub înţelepciunii. Peste tot simţi Prezenţa gustului pentru frumos, socotit la fel de necesar vieţii ca si utilul şi funcţionalul. Casa si Poarta, Piatra Lemnul şi, Cimentul şi sticla scriu o noua geografie spaţiului, prin truda răbdătoare o mâinilor şi Mareea efluviilor sufleteşti, nutrite de o nestăpânită Nevoia oamenilor de a se inalta şi stăpâni spiralele timpului. Primele se ivesc Bisericile, ce-şi Proiecteaza cu îndrăzneală în văzduh siluetele zvelte turlelor ALE, ca niste orgi cantand imnele Bucuriei de a trăi, Psalmi dedicati măreţiei acestor oameni nepereche, jerftei lor zilnice, iubirii lor fara de margini: Fata de locuri şi faţă de Semeni.Oamenii Dar, pastori şi Agricultori prin generaţii, chiar în fiinţa lor si in felul lor de a fi, par niste Voievozi ce n-au genunchii tociţi pe Altarul plecăciunilor, ci te privesc drept in ochi. Din palmelor crăpăturile, le răsar luceferi, dar au privirea semeaţă şi limpede, vorbirea neaoşă nealterată de zbuciumul istoriei, egal Mersul, smerenia plina de Demnitate, Calma Atitudinea in fata încercărilor, vicleniilor, pizmei, ca o dovada vie o vechimii şi o obârşiilor, o descendenţei de îngrijire Atât sunt de mândri. Nu i-au ademenit glasurile de sirene Orizonturi ale Altor, legănate de aripile únor locuri mai Blânde. Au vieţuit rezemaţi de Stancile Munţilor, de la Care Au împrumutat tăria de Cremene o caracterului lor. Au ramas sa-şi păzească Frunza şi ramul, Glia şi Coliba, sufletul şi graiul, truda şi Portul. Dăinuind prin veacuri, tot mai puternici, cu Fiecare cataclism, împletind veşnicia prin nervurile timpului. De veghe la Steaua Polara ce luminează Oceanul planetar al Patriei.
Ţara Oaşului Constantin Noica spunea "... în câte o ţâpuritură din Ţara Oaşului eu vad Rezumatul întregii noastre culturi cu trecerea ei de la natura la rostire şi întruchipare artistică. Chiotul iniţială este încă Natură: Daca vrei, este ceva de Ordinul cântecului Privighetorii, sau mai degraba al privighetorului, un cântec despre naturaliştii de îngrijire ne spun este ca nu intonat pentru Poeti, ci doar pentru ca Pasărea Să anunţe în felul acesta ca a pus stăpânire pe un loc, iar ceilalti astfel lase acolo în rostul ei. Dar nostru chiotul - grija si el este un fel de un Spune: ascultaţi-mă fratilor, faceti-mi si mie loc in lume - Cuvânt trece in, viers In, logo-uri in, şi Devine Astfel, Dintr-o suflare parcă Altceva. Se Prefaţă într-un cântec de îngrijire ar putea Ţine lumea pisica. Din Tara Oaşului Vasile Pop-NEGREŞTEANU Ţara Oaşului spune - Iată locul de îngrijire ţinut ce îmi place Precum sună bătaia sângelui şi îmi răspunde mai Din adancuri decat până unde mă poartă Puterea simţurilor. Ţara Oaşului, Natura unde o presarat ce avea mai frumos între Comorile EI: vanzare Plaiurile Mereu cu imaginatie de culori noi, cu florile aceleaşi Si totusi cu mireasma lor deosebita, cu oamenii - de îngrijire Îşi lucreaza în tihnă Pământul, ISI înaltă caz mari si durabile , ISI CRESC pruncii în cinste şi Demnitate cu Portul lor de Când lumea si cu o distincţie aparte, de o strălucire, armonie şi o frumuseţe de neegalat a VII culorilor, punctiformă de pe albul Imaculat al pânzei Care din e facut. Apoi, folclorul oşenesc este un semn al bogăţiei, spirituale al frumusetii. Prin el, etalează poate Cel Mai Bine Ţara Oaşului Îşi Identitatea. Cântecul - ţâpuritura adică - mai mult ca Oricare dintre Formele de Exprimare ale sensibilităţii un insotit şi însoţeşte munca, Bucuriile, speranţele şi tristeţile, reprezinta manifestarea cea mai inedita o oşeanului. Comori de Cântec, vers şi de frumuseţe spiritul se transmite mai departe din tată-n fecior.
Sambra Oilor este renumita manifestare folclorică de îngrijire se organizeaza pe DN 19 Satu Mare - Sighetul Marmaţiei, la 61 km de Satu Mare. Acolo exista ONU platou şi han cu acelaşi nume. Cu această ocazie se organizeaza ONU Festivalul de folclor în îngrijirea Fiecare Îşi pune în valoare Portul şi Cântecul din zona PE reprezinta o grija.
In prima duminică din luna mai Sate intregi pornesc spre Dealul Huta unde, de veacuri, In fiecare primăvară se aduna oşenii pentru o sărbătorii Sambra Oilor, un obicei străvechi al ciobanilor, ce marchează plecarea turmelor catre munte. În această zi se poarta Cele mai frumoase si mai scumpe populare costum, asemanatoare cu îmbrăcămintea dacilor de pe Columna lui Traian, iar pe umeri se iau cei mai frumosi desagi.Tradiţionalul măsuriş - mulsul oilor la strunga în cofe de lemn este cel mai important. Măsurarea se confruntă cu "masura". În Functie de Cantitatea de lapte obţinută de Fiecare Gospodar se fixează retribuţia în produse, ciobanilor Plata şi taxele. După măsuriş se ocoleşte staulul si se "împuşcă" deasupra oilor pentru a se alunga piezele rele.
Odata însâmbrarea Terminata, serbarea continua cu ospăţul
Centrul de ceramică VAMA:
Aşezată în Sudul Tarii Oaşului, pe Şoseaua ce leagă Satu Mare de la Sighet, comuna Vama un fost ONU de important centru de ceramică, motiv unde smalţul asociat cu, culori si procedee noi, A aparut de timpuriu, sub influenţa ceramicii bizantine. Integrata centrelor de ceramică smălţuită din Nordul Transilvaniei, Producţia acestei localităţi Prezintă asemănări cu Ceramica românească de vîrf bizantin lucrata în Nordul Moldovei: Verde regăsim culorile galben si, pe fond deschis, motivul grafitarea Stelar şi (conturul motivelor realizat prin zgâriere).Traditia considera locală olăritul foarte vechi, dar lipsa UNEI bresle, dupa DATELE căreia sa se poată stabili ONU istoric, se confruntă cu dificilă confirmarea informaţiei. Începând cu mijlocul sec. al XIX-lea, Documentele depistate în Arhivele comunei indica Existenţa certa o olăritului şi Înainte de 1850. Daca la inceputul secolului XX-lea erau peste 30 de Olari, în 1950, la lucrau Vama 12 Olari, iar astăzi numai unul singur, Gheza Işvanfi, angajat al Muzeului Ţării Oaşului din Negreşti - Oaş, Meşter renumitului nepotul Frei IosifCategoriile de obiecte lucrate La vama sunt cele de uz casnic, necesare gospodăriei ( "hârgăul" pentru dus mâncare la câmp, castroane, oale pentru lapte, oale pentru sarmale etc) blide şi pentru decor ("taiere", "oluri de nănaşi" etc.) O dată pe o finii trebuiau Să mearga si sa duca "nănaşului" lor c \ urcior te ONU de îngrijire pe nasul Îl atârna la grinda. După numărul ulcioarelor de la grinda UNEI caz, se putea cunoaşte numărul finilor unui Gospodar.În ornamentica ceramicii de Vama sunt predominante motivele geometrice (puncte, linii, Cercuri, spirale etc), asociate cu cele vegetale şi antropomorfe stilizate. Daca până la începutul secolului XX-lea realizat motivelor conturul epoca prin zgârierea angobei Şi a pastei, ulterior această Tehnica a fost înlocuită cu linii de contur pictate cu Cornul. După primul razboi mondial SA început ornamentarea cu Pensula, în Cornului Locul, Ceea ce o determinat şi Schimbarea ornamenticii. De obicei, femeile "feştesc" (ornamentează) vasele, folosind o gamă cromatică pe bază de alb, galben, rosu, verde, negru. Olarii din Vama Îşi transportau marfa în căruţe cu cai, numai în satele din Oaş sau la Târgul de îngrijire se tinea la Negreşti - Oaş. Uneori interveneau Negustorii, îngrijire cumpărau ceramică de la Olari Si o vindeau la Sighet, Carei, Satu Mare, Zalău. Sălaj.
Portul popular oşenesc:
Pop, Monica, Gabriela Silaghi, şi Ioan Viman. 2004. Judeţul Satu Mare. Ghid turistic, istoric, cultural. Satu Mare: Solstiţiu, 136 p.
Portul oşenesc
Trăsăturile psihice ale oşeanului Îşi gasesc, în mare masura, reflectarea port din. El este simplu dar nu lipsit de Maretie. Schimbările petrecute in ultimele decenii au alterat, în cea mai parte Mare a zonei, obiceiurile Atât cât şi Portul
Mai mult decat în orice imprejurare, oşenii poartă costumul lor popular la hora, la biserica, la Sărbători traditionale şi ocazii folclorice. Cea mai conservatoare în pastrarea Portului este partea feminina populare, de îngrijire nu o eliminat nici o piesă o costumului EI, cu excepţia "zadiei", adica un şorţului, îngrijire astăzi se poarta mai rar. La bărbaţi şi tineri, din costumaţia lor tradiţională au disparut Mai multe piese. În primul rând aproape nimeni nu mai poartă astăzi "gaci", pantaloni Trei Sferturi foarte largi la picior şi Sus, de îngrijire, Legati la brâu cu SNUR, formau o sumedenie de JURIDICE drăguţ repartizate în jurul şoldului. Piesa era, fără exceptie, din Panza de canepa sau bumbac. De asemenea, "Bonda cu cătători", împrumutată de la maramureşeni, un disparut, dupa ce a fost purtată în zona vreo 20 de ani. Bonda oşenească din pănură, dimie groasa, împodobită cu înflorituri şi şnururi colorate, si-a reluat locul, Insa si ea se poarta rar. Un port disparut din mai peste tot "clopul ridicat", adica pălărioara din Pasla Neagră, cu marginile întoarse drept in sus, Asa cum se mai pastreaza încă astăzi în Târşolţ, Cămârzana, Gherţa Lechinţa şi, în cele Mai multe Sate din Oaş, clopul din Pasla un fost înlocuit cu cel din pai. Clopul de paie sunt marginile foarte inguste lăsate în jos. Partea de sus, cilindrica perfecta, se înfăşoară cu o panglica Lată, ţesută din margele marunte, asemănătoare "zgărzii" purtate la gât de femei. Mai este prevăzut, de asemenea, cu o panglica sau SNUR de sustinere împodobit cu margele de sarbatoare Pusa peste frunte sau ceafa. Aceasta Piesa de costum este aproape nelipsită din Portul oşenesc, Avand mai degraba Roi de podoabă un capului.Cămaşa este simplă, făcută din Panza de canepa sau bumbac, cu mânecile lungi şi largi. Partea din faţă este mai Scurtă decat cea din spate. în Sate Unele (Certeze, Bixad) cămăşile se poarta cu "pumnişori", un fel de "parta", cu cusături foarte frumoase. Candva, Cămaşa se încingea cu curea Lată, un fel de chimir; cu epoca Cat mai Scurtă Cămaşa, cu Atât cureaua era mai lata. Astăzi aceasta nu se mai poartă decat foarte rar, mai ales la lucru, protejându-i pe oşeni în muncile lor dură.
Gacii grijă de am vorbit sunt înlocuiţi în timpul iernii prin "cioareci" de lână, pănură Albă. Aceste două articole au tendinţa de inlocuire totală, cu pantalonul obisnuit moderne. În picioare oşenii încalţă Cizme din piele (pantofi mai rar), iar in zilele obişnuite folosesc mult cizmele de cauciuc. În Nici un caz insa nu se mai încalţă opincile. Acestea au disparut din portul de toarta multă vreme. Mai demult, oşenii purtau şi Suman de lana, ca un simbol al bogăţiei, îngrijire era obligatoriu si in costumaţia mirilor, indiferent de anotimp. Era nebăgat purtat pe mâneci, doar Umeri PE, legat la gât cu SNUR si nu avea nasturi. Articolul acesta un EL disparut din port si dupa ce a înlocuit, o vreme, Guba făcută din lână în afară şi de îngrijire era mai lunga si mai eficace împotriva ploii şi o frigului. La această costumaţie, "straiţa" nelipsită epoca, unde se purta, fără exceptie, Cutitul, Batista sau tutunul pentru cei fumatori. Este oşenilor specifice şi chimirul lat. Costumul oşenesc, indiferent cu câte Piese purtat epoca, atrage după sine Prezenţa cuţitului, de îngrijire pe oşenii Îl folosesc Atât în Necesităţi uzuale Cu privire la alimentatie, dar mai ales la Apărarea acelui orgoliu, vorbeam de îngrijire, în îngrijirea CAZUL în Le-ar fi fost lezat. Nu atacă niciodată fără motiv şi nu recurg la cuţit decat în cazuri extreme. O ţâpuritură bătrânească ne lămureşte mai bine Cu privire la Portul cuţituluI

:"Eu cu Cutitul nu tai

Numai mă apar de Bai

”Înţelegem ca oeanu-i Este o pacifistă de incendiu, de îngrijire luptă de fapt numai în Apărare.

Femeile spuneam ca sunt mai conservatoare în ceea ce priveste Portul. ACESTA ESTE la ele mai mult decat Pitoresc ia bărbaţi. Pe gasim capacul permanentul "chischineu", Basma înflorată din materiale "de par" foarte rar şi scump, procurat în exclusivitate din strainatate, la îngrijire se prefera culorile vii, Rosu sau Verde, negru pe fond. "Cămeşa" se confruntă cu pânză DIN, cu maneca Lungă, sl Largă, patut IA, strânsă şi Largă, la pumn. Este ornamentată Avand cusături viu colorate, cu motive geometrice sau florale în jurul gâtului, unde gasim "cheptarul" cămeşii. Acesta este forma dreptunghiulara împărţit egal in fata şi în spate. Cusături ornamentale se mai gasesc si pe maneca, Atât pe partea exterioară EI, manşetă cât si pe "pomnişor".

"Pindileul", fusta, se confruntă cu tot materialul din CA şi cămeşa, de asemenea împodobit cu cusături pe poale si in talie, unde gasim ONU brâu lat de la 10-14 cm, numit "pogmată", Aceste două piese sunt înlocuite cu Bluza şi "sumnă" (fusta tot) din material înflorat şi viu colorat, asemănător cu ce! AI chischineului şi "zadiei". Piesele acestea sunt si ele ornamentate cu şnururi Viu colorate, "cipci" Dantele şi, fiind preferate de fete Sl femeile tinere

Ca podoabă, oşeanca poartă IA gât celebra "zgardă" din margele Marunte viu colorate şi ţesute în ata tare cu modele florale sau geometrice. În oşencelor zilele noastre podoabele s-au înmulţit, fiind admirate şi purtate cu multă plăcere, obiecte de aur cum ar FI: inele, cercei, Coliere, lănţişoare, de îngrijire pe acestea şi anume etalează la diferite ocazii. Portul feminin este completat cu Cizme din piele cu toc inalt, folosite în sarbatori, iar in restul, sandale şi pantofi obisnuiti, de îngrijire aspect aduc ONU de eleganta . În concluzie, Portul oşenesc cu toate modificările survenite în El de-a lungul timpului, pastreaza încă destul de bine, nu numai aspecte ale felului de viaţă, ci si dinamismul şi Efervescenta de fiecare zi un acestuia.

În Ţara Oaşului Portul ocupa un loc de cinste, distingându-se prin armonie cromatică şi Bogat Ornamentată Portul cama femeiesc contând din? O, pindileu (fusta), zadie sau Sortare şi chischineu (Batic) este deosebit de vioi, în acord cu modul de a fi si cu gustul rafinat oşencelor o. Camasa Una cu platcă se încadrează, din punct de vedere al croiului, Portului Popular Romanesc de veche tradiţie. Materialul din lucrata tesut în gospodărie, ea sunt o alesătură în jurul gâtului (platcă) şi este viu colorata, cu ORNAMENTE geometrice şi florale stilizate. Fusta (pindileul), din acelaşi material (brad de canepa sau bumbac şi numai Bumbac, mai recente), sunt lat ONU Guler, în partea superioara Si o încreţeală migălos lucrata, sincronizată ornamentale cu cama? A, în partea inferioară (foarte Largă), ornamentele constând în Vergi de cromatică diferita. Zadia sunt si ea în partea superioara a ONU brâu (o încretatură), iar in partea inferioară motrice vărgate si dantela. Ca element de podoabă sunt folosite zgărzile din margele (îngrijire înlocuiesc Vechile salbe din monede de argint) şi şiruri de margele, iar la mireasă găteala capului şi Cununa. Portul bărbătesc este alcătuit din cama? A (ornamentată la guler, pe piept si la mâneci) cu maneca Largă, sau strânsă în "pumnişor", grija se poarta de regulă peste izmene (gaci) largi (iarna peste cioareci). În perioadele reci se îmbrăca uioşul (Haina de lana - cusută în dungi în Unele località) şi Guba.

Traditii Etno - folclorice: Folclorul literar se caracterizează în primul rând Prin prezenta ţâpuriturilor din Oaş în perimetrul exprimării orale artistice. Se ţâpureşte cu diferite prilejuri: În Sărbători - la nunti, hore si din ce în ce mai des în spectacole, iar în zilele obişnuite - la muncile Câmpului, sau în cele gospodăreşti, seara la şezători si pe uliţe, ţâpuriturile Avand în obiectiv, după caz: mireasa mirele,, naşii, Soacra, Fetele, feciorii, gazda etc Însoţite de dans şi melodie în registru acut, ţâpuriturile atestă o buna conservare un Fondului spirituală primar.

Alături de ţâpuritură, creatia de nunta, prezenta, în variante bogate, constituie o adevarata bijuterie un folclorului literar locale. Balada e Ilustrata în principal prin Mioriţa (12 variante în Oaş) şi Balada Irincuţei (Oaş). În bogăţia folclorică un zonei se pastreaza de asemenea Cântecul de leagan, de dragoste, de înstrăinare, Colindul.Folclorul muzical cuprinde Productii vari ate şi originale zonei Oas. Creatia muzicală un Oaşului înglobează o varietate destul de mare de melodii - "Dansuri" - bine diferenţiate. Acestea se caracterizează prin anumite formule ritmice comune.

Folclorul este coregrafic original şi valoros. Cu paşi tropotiţi si cu mutatii de accent, cu repetate sincope, incluzând frecvente Combinaţii de tropote şi pinteni (in aer sau la sol), Precum şi o gama variată de batai din palme, acesta impresia Dansul poate da, ca si ţâpuritura, dealtfel, ca ar fi invariabil, unul şi acelaşi pe întreg teritoriul Oaşului. Originar fiind: danţul fetelor şi feciorilor Roata.

În cadrul dansului oşenesc se disting trei tipuri principale: Roata, Joc (Dans mixt), Mireseşte.

Localizare Ţara Oaşului este situată pe itinerarul Satu-Mare - Sighetul Marmaţiei la aproximativ 50 km de Satu Mare. Este o depresiune intramontană situată între ramele Munţilor Oaş şi Gutâi cu ramificaţiile lor şi cuprinde o suprafata de 614 km2.

Cum ajungi? Căi de acces:

1. Pe sosea de la Satu Mare porneşti spre EST pe DN 19 Satu Mare-Sighetul Marmaţiei la aproximativ 50 km. Durata: ~ 40 min;

2. Cu trenul de la Satu Mare, la Bixad. Durata: ~ 1 ora 30 min (52 km);

3. Pe sosea de la Baia Mare porneşti spre NV în Direcţia Satu Mare, pe DN 18, în localitatea Seini se confruntă cu dreapta pe drumul judeţean ce leagă Seini de Oraşu Nou. De la Oraşu Nou se Intră pe DN19.Durata: ~ 40 min, apox. 50 km;

4. Pe Şoseaua DN 19, Sighetul Marmaţiei-Satu Mare în Direcţia VEST la apox 55 km. Durata: 1 ora.

Ţara Oaşului se întinde de la Turţ - Gherţa Mare - Gherţa Mică (în limita vestică) până la pasul Huta - 640 m alt (în limita estică) şi de la Camarzana (în Nord), coboară în sud până la munţii ce împrejmuiesc localităţile Oraşu Nou - Racşa - Vama.

Ţara Oaşului cuprinde următoarele comune şi apărţinătoare Sate:

Oraşu Nou (Comuna)

- Prilog, Racşa, Remeţi, Oraşu Nou-Vii (Sate);

- Certeze (Comuna) - Huta Certeze şi Moişeni (Sate);

- Vama (Comuna) - Vama Bai (SAT);

- Călineşti-Oaş (Comuna) - Lechinţa, Coca, Dumbrava (Sate);

- Târşolţ (Comuna) - Aliceni (SAT);

- Trip Băi, Boinesti, Bixad, Cămârzana (Sate);

- Negreşti-Oaş (oraş).

Depresiunea Oaş Prezintă altitudini maxime de 400-500 m. Localităţile sunt aşezate dealungul văilor ce străbat Ţara Oaşului. În partea de nord este de îngrijire Bazinul cuprinde Lechincioarei Valea Mare, Valea Semănaturii si Valea Lechincioarei. În partea de sud Ţara Oaşului este străbătută de Râul Tur "şi afluenţii Alb si rau.




LUAN

Fotografia mea
LUAN .. om mic cu suflet mare.