LEGEA UMANA

Legea Umana-

Care e scopul Legii?

Este scris in Biblie: Romani 3:20. “Prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului.”

Suntem oare mantuiti prin tinerea Legii?

Este scris in Biblie: Romani 3:27-31. “Unde este dar pricina de lauda? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credintei. Pentru ca noi credem ca omul este socotit neprihanit prin credinta, fara faptele Legii. Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul Iudeilor? Nu este si al Neamurilor? Da, este si al Neamurilor; deoarece Dumnezeu este unul singur si El va socoti neprihaniti, prin credinta, pe cei taiati imprejur si tot prin credinta si pe cei netaiati imprejur. Deci, prin credinta desfiintam noi Legea? Nicidecum. Dimpotriva, noi intarim Legea.”

Legea este principiul si infaptuirea ordinii din Univers. Ca principiu, Legea este exprimata in forma de reguli prescrise (Cele Zece Porunci). Ca procedeu, Legea exprima dependenta si logica tuturor relatiilor din Univers. In acest inteles larg, Legea este egala cu ordinea cosmica, sociala si morala din lume. Dar Legea are un inteles particular pentru om. Aspectul uman al Legii este dublu: unul exterior si unul interior. In aspectul sau exterior, Legea, pentru om, opereaza sub forma de restrictie si constranfere. In aspectul sau interior, raspunsul omului la pretentia Legii este sentimentul de obligativitate, ceea ce constituie izvorul constiintei umane.O falsa inchipuire despre o libertate fara “restrictii” Legea este o absurditate, ca si cum ne-am imagina ca traim fara legea gravitatiei sau fara legile opticii si acusticii.

1. Cum este descrisa Legea celor 10 porunci sau Decalogul?

Legea celor 10 porunci sau Decalogul a fost data de Dumnezeu pe muntele Sinai, dar ca principii exista din vesnicii.Vointa lui Dumnezeu in ce priveste viata morala este cuprinsa in Legea celor 10 porunci, care sunt obligatorii pentru orice om, din orice timp si orice loc. Exod 20:2-17; Marcu 12:30-31.Prima tabla contine cele 4 porunci, care ne arata obligatiile noastr pe verticala, adica fata de Dumnezeu. A doua tabla, contine 6 porunci si ne arata obligatiile noastre fata de semenii nostrii (pe orizontala).Prima tabla – sa iubesti pe Dumnezeu din toata inima ta si din tot cugetul.A doua tabla – sa iubesti pe aproapele ca pe tine insuti.

2. Despre care alta lege mai gasim scris in Scripturi?

Despre legile lui Moise, cu caracter ceremonial. Fapte 6:14; Efeseni 2:15.

3. Care sunt deosebirile fundamentale dintre Legea Morala si Legea Ceremoniala?

Intre Legea Morala si Legea Ceremoniala exista urmatoarele deosebiri:

Legea Morala Legea Ceremoniala _

Este numita Legea lui Dumnezeu 1. Este numita Legea lui 7:22.25; 1 Cor. 9:21 Luca 2:22; 24:44; Fapte 13:39; 15:5; Evrei10:28.Exista din vesnicii .Exista numai de la SinaiGenesa 4:6-7; Gen. 2:2-3; Rom. 2:14 Exod 24:3-4; Galateni 3:17.3. Este crisa pe piatra de Dumnezeu. 3. Este scrisa de Moise in carte.Deut. 10:1-4 ; Exod 31:18; Deut. 31:24. Ioan 1:174. Trebuia pastrata in chivot .

Pastrata langa chivot.Deut. 10:5; 1 regi 8:9 Deut.31:24-26.5. Prescrie indatoriri morale cu caracter vesnic. 5. Legisfera sistemului ertfelor si serviciilorde cult simbolic cu caracter temporar. Romani 13:8-10; Matei 22:36-40 Evrei 10:1-8. Gal. 5:2-3; Evrei 7:286. Prescrie serbarea zilei de Sabat aratand Sarbatorile si Sabatele ceremoniale aratau inapoi catre opera creatiunii. inainte spre Hristos, cand avea sa inceteze valabilitatea lor.Exod 20:8-11; Gen. 2:2-3. evetic 16:29-31;23:6.7.117.Este vesnica, neschimbata. 7.Temporala, valabila doar pana la Hristos.Matei 5:17; Evrei 8:10; Ps. 89:35 Col. 2:14.16.17; Efes. 2:15; Gal. 3:10.8. Este desavarsita 8. N-a dat desavarsirea Ps. 19:8 Evrei 10:1; 7:16-19.9. Ne obliga si astazi 9. Nu ne mai obliga si astazi.Rom. 2:13; 3:31; 7:12; 1 Tim. 1:8; Iacov 2:8-12 Evrei 9:9-10

4. Care este menirea Legii Morale?

Cand s-a proclamat Legea pe Sinai, Dumnezeu a facut cunoscut oamneilor sfintenia caracterului Sau, ca prin contrast ei sa poata vedea pacatosenia propriului lor caracter. Rolul Legii Morale este de a arata starea reala a pacatosului si descopera nevoia de un Mantuitor. Romani 3:20; 7:7-8.

5. Ce legatura exista intre Legea lui Dumnezei si Evanghelie?

Legea lui Dumnezeu si Evanghelia sunt o unitate. Isus Hristos a propovaduit prima data Evanghelia si centrul soliei Evangheliei este: “Dumnezeu a venit in trup omenesc ca sa mantuiasca lumea.” Ioan 3:16; omani 1:16.Legea este Evanghelia Vechiului Testament si Evanghelia este Legea Noului Testament.Tit 2:14.

6. Ce declara Isus Hristos despre relatia Sa cu Legea Morala?

“Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea si proorocii, am venit nu sa stric, ci sa implinesc!”. Prin cuvintele acestea, Isus indeparteaza acuzatia fariseilor. Misiunea Lui in lume era sa apere cerintele sacre ale acestei Legi despre care ei Il acuzau ca o strica. Daca s-ar fi putut desfiinta Legea lui Dumnezeu, n-ar fi fost nevoie ca Hristos sa sufere rarile neascultarii noastre. El a venit sa explice legatura Legii cu omul si sa ilustreze receptele ei prin propria Lui ascultare.Hristos nu a schimbat Legea ci prin exemplul vietii Sale, ne-a demonstrat cum trebuie tinuta Lege Morala in sensul ei original. Matei 5:17-18.

7. Cum vorbeste Biblia despre aspectul interior al Legii in procesul de Sfintire?

Legea este exprimarea cugetarii lui Dumnezeu; cand este primita in Hristos ea devine cugetarea noastra. Ea ne inalta deasupra puterii naturale a dorintelor si a tendintelor, deasupra ispitelor care ne duc la pacat.Pocainta inseamna transformarea gandirii in sensul de a judeca duhovniceste si moral. Legea este exprimarea cugetarii lui Dumnezeu; cand este primita in Hristos, Legea devine cugetarea noastra. Evrei 8:10.

LEGEA UMANA MORALA A DECALOGULUI:

Legea morală a celor zece porunci a fost imprimată de Dumnezeu în mintea, inima şi conştiinţa omului o dată cu facerea lui. (Romani 5:3). „Păcatul este călcarea Legii”, zice Scriptura. (1 Ioan 3:4) Prin călcarea poruncii dumnezeieşti dată omului la început în Paradis, păcatul a intrat în lume, şi prin păcat a intrat moartea. Astfel, moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, transmiţându-se genetic. (Romani 5:12). în iubirea Sa faţă de lume, Dumnezeu a instituit un plan de mântuire pentru iertarea omului şi aducerea lui în starea fericită de la început, fericire pierdută prin neascultare de porunca dumnezeiască. „Sămânţa femeii avea să zdrobească capul şarpelui (diavolul)” (Genesa 3:15).Oamenii au început să clădească altare de jertfă la poarta Paradisului.Un miel nevinovat trebuia sacrificat, murind în locul omului păcătos. Mielul de jertfă al credinciosului Abel preînchipuia pe Mielul lui Dumnezeu, Isus Hristos, care avea să ridice păcatul lumii.” (Genesa 4:1–7; Ioan 1:29, 36).Pentru a face cât mai bine de cunoscut ce înseamnă păcatul, Dumnezeu Şi-a descoperit voinţa Sa faţă de lumea căzută prin Legea morală a celor zece porunci sfinte, Lege scrisă cu însuşi degetul Său pe două table de piatră. (Exodul 31:18; 20:2–17). „Domnul a voit pentru dreptatea Lui, să vestească o Lege mare şi minunată!” (Isaia 42:21).Cele două table de piatră pe care Dumnezeu a scris cele zece porunci au fost păstrate într-o ladă numită chivot, aşezat în Templul Domnului în locul numit „Prea sfânt”. (Evrei 9:1–5; Exodul 25:16–22).Pentru curăţirea şi iertarea fărădelegilor şi păcatelor săvârşite prin călcarea Legii sfinte, Dumnezeu a dat instrucţiuni lui Moise pentru întocmirea unei alte legi, numită în sScriptură şi „legea lui Moise”. Legea aceasta era o lege ceremonială, care era deosebită de Legea morală a celor zece porunci. Ea a fost scrisă de Moise prin inspiraţie divină şi cuprindea în sine mai multe legi şi porunci ceremoniale, care aveau un caracter temporar, fiind numai un simbol până la venirea lui Mesia, Isus Hristos.Ea cuprindea:

1.Legea jertfelor pentru păcate, legea arderilor de tot, legea darului de mâncare, legea jertfei de ispăşire, legea jertfei pentru vină, legea jertfei de mulţumire, etc. (Aceste legi sunt descrise în Leviticul cap. 6 şi 7). Jertfele se aduceau din animale şi păsări curate; unele erau jertfe de mâncare şi de băutură. (Leviticul 1–5).Prin jertfa şi moartea Domnului Hristos, legea jertfelor din Noul Testament a încetat. La această lege se referă Pavel când scrie despre „Legea care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor.” (Evrei 10:1–4).

2. Legea preoţiei Vechiului Testament. Preoţii din Vechiul Testament erau aleşi şi numiţi în slujbă ca să aducă jertfe după o lege a preoţiei. Preotul din Vechiul Testament preînchipuia pe Hristos, Marele Preot al Noului Testament, care avea să facă slujba aceasta ca Mijlocitor, prin jertfa Sa, între Dumnezeu şi omul păcătos. (Evrei 8:1–6). La această lege se referă Pavel când scrie: „Pentru că odată schimbată preoţia, trebuia

numaidecât să aibă loc o schimbare a legii…” (Evrei 7:12–16).

3. Legea circumciziunii sau tăierii împrejur. Legea aceasta a fost dată încă pe timpul lui Avraam, şi avea ca scop deosebirea seminţiei ieşită din trupul său ca popor al Domnului. (Genesa 17:9–14; Exodul 4:24–26; Leviticul 12:1–3).Isus Hristos, Sămânţa în care aveau să fie binecuvântate toate seminţiile pământului, a venit. Prin moartea Sa, Domnul Hristos a devenit o binecuvântare pentru mântuirea tuturor celor care cred în El, fără deosebire de neam. (Efeseni 2:11–22; Romani 2:25–29).Legea circumciziunii s-a desfiinţat prin moartea Domnului Hristos. La această lege, la aceste porunci ale tăierii împrejur şi la celelalte prescripţii ceremoniale temporare se referă Pavel în Efeseni 2:11–18. El o numeşte ca pe un jug al robiei, în care nu trebuie să ne mai plecăm, pentru a nu cădea din harul Domnului (Galateni 5:1–12). „Tăierea împrejur nu este nimic, şi netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 7:19).

4. Legea blestemelor. Legea aceasta cuprindea anumite blesteme şi pedepse pentru cei ce săvârşeau unele fărădelegi. Legea aceasta era scrisă de Moise într-o carte numită „Cartea legii”, aşezată lângă Chivot (Deuteronomul 27:15–26; 31:24–36), spre deosebire de legea celor zece porunci care era scrisă pe două table de piatră de însuşi degetul lui Dumnezeu şi pusă în Chivot. (Deuteronomul 9:9–11; 10:1–5).Legea aceasta s-a desfiinţat prin moartea Domnului Hristos, care a murit ca blestemat atârnat pe lemn în locul nostru, pentru a răscumpăra pe cei ce sunt sub blestemul legii. (2 Corinteni 3:1–18; 4:1–6; Galateni 3:10–25).

5. Legea sărbătorilor anuale. în afară de ziua a şaptea (Sâmbăta), menţionată în porunca a patra din Legea morală, poporul Israel mai avea şi alte sărbători lunare şi anuale, cu un caracter ceremonial temporar, până la venirea lui Mesia (Hristos). Ele se numeau: Lunile noi (Numeri 10:10; Psalmii 81:34), Anul nou (Leviticul 23:23–25; Numeri 29:1–6), Paştele — în amintirea ieşirii Israeliţilor din Egipt — 14 Nissan (Exodul 12:1–28; Leviticul 23:1–14), Rusaliile sau ziua cincizecimii, numită şi sărbătoarea săptămânilor (Exodul 23:16; 34:22; Leviticul 23:15–22), Ziua ispăşirii (Exodul 23:16; 34:22; Leviticul 23:15–22), Sărbătoarea corturilor sau colibelor (Leviticul 23:26–32).In asemenea zile de sărbători anuale, se aduceau jertfe conform legii jertfelor. Aceste sărbători au încetat de a mai fi respectate, o dată cu moartea Domnului Hristos. Credincioşii Domnului Isus au rămas cu singura sărbătoare săptămânală: ziua a şaptea — sâmbăta, conform poruncii Domnului din Legea morală a celor zece porunci.Apostolul Pavel spunea credincioşilor: „Nimeni să nu vă judece cu privire la mâncare şi băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare dar trupul este al lui Hristos.” (Coloseni 2:16–17,23). Ziua de Sabat, amintită în acest verset, nu este ziua a şaptea de Sabat – sâmbăta, ci este ziua sărbătorii ispăşirii din Vechiul Testament despre care Moise a scris: „Aceasta (ziua ispăşirii) să fie pentru voi ca o zi de Sabat”. (Vezi Leviticul 23:26–32). Sărbătorilor din Vechiul Testament li se spunea şi „Sabate”, însă ele nu trebuiau confundate cu Sabatul zilei a şaptea.In „Mărturisirea Ortodoxă” ediţia a III-a 1930, pag. 64, citim următoarele, în această privinţă:întrebarea 46: „Fiindcă s-a vorbit despre faptele cele bune şi rele, doresc să-mi spui şi despre poruncile lui Dumnezeu.”Răspuns: „Poruncile lui Dumnezeu sunt zece”.întrebarea 47: „Dar poruncile legii vechi, privitoare la ceremonii şi la jertfe, şi care preînchipuiau lucrările lui Hristos?Răspuns: „Toate acestea au încetat. Şi după cum umbra trece când vine adevărul, tot aşa şi acelea au trecut. Creştinii nu datoresc să îndeplinească decât poruncile care privesc păzirea dragostei către Dumnezeu şi aproapele”.Unii dintre credincioşii creştini din Galatia începuseră să se abată de la Evanghelie, începând să respecte, conform sistemului Vechiului Testament, sărbătorile anuale şi legile ceremoniale. (Galateni 1:6–10). De aceea, Pavel le-a scris epistola către Galateni cam îngrijorat (Galateni 4:10–11). Unele din epistolele lui sunt greşit răstălmăcite de unii, spre pierzarea lor. (2 Petru 3:16).Nimeni nu se poate mântui prin faptele legii fără Hristos. Tot aşa, nimeni nu poate fi adevărat creştin, călcând Legea celor zece porunci, între care şi ziua a şaptea din porunca a patra, pentru că Legea morală a celor zece porunci sfinte din Vechiul Testament împreună cu Sabatul poruncii a patra a rămas în vigoare şi în Noul Testament după moartea Domnului Hristos.